A fost odata ca niciodata..Asa incepe orice poveste.Tot asa a inceput si povestea noastra, pardon a mea. De ce spun a mea ? Pt k acum ma indoiesc k am fost vreodata NOI; am fost noi ,dar separat:tu intr'un capat, eu in celalalt, dar niciodata nu am fost NOI ,nici makr atunci knd am fost impreuna..Tu erai focul, iar eu gheatza ,tu lumina, iar eu intunericul.Intr'un fel ne completam unul pe altul ,dar sunt multe lucruri ce ne despart : minciuni,tradari,secrete,lumea intreaga,dar ,mai presus de toate,TIMPUL si LOCUL. Poate in alta viatza ,in alta era, in alta lumea,am fi avut o shansa sa strabatem labirintul intunecat in kre ne gasim. Ai venit la mine, in intuneric ,ca o raza de lumina; mi-ai dezghetat sufletul si inima a inceput sa bata, m'ai fct sa'ti spun totul, m'ai invatzat sa iubesc neconditionat si m'ai invatzat sa traiesc. Dar totul nu a fost decat o iluzie trecatoare, un vis mult prea frumos pentru realitatea dura..Cand credeam k am ajuns si eu la lumina ,cand credeam k am ajuns sa traiesc si sa simt dragostea ce parea tot timpul mult prea departe ,tu mi'ai intors spatele si ai plekt nepasatoare,aruncandu'ma din nou in intuneric.Insa simt durerea ,sufletul meu te vrea inka inapoi.Dar e mult prea tarziu pentru NOI.A fost odata pentru tine, dar pentru mine inka mai este..