|
1. ADUSI DE BARZA.
N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi.
Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele(nu aveam ,,pampers-i,,), printre gamelele de tabla si olitele de care eram ,,legati,, la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie si de carucioare. Unii dintre noi stateau la camine saptamanale, programul incepea luni dimineata la 8 a.m. si se termina sambata pe la 4 p.m., deoarece parintii erau la munca.
Am supravietuit deochiului si timpului in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma ,,Tipi-Tip,,.
Jos, in servanta, aveam ,,colectia,, de bibelouri ,,Balerina, Doamna cu trasura cu cai, Taranul, Catelul s.a.,, care ,,se amesteca,, cu o alta ,,colectie,,...de ambalaje de tigari sau de sapunuri...care inca mai pastrau parfumul strainatatii.
Citeam pe ascuns ,,Elevul Dima dintr-a saptea, Boccaccio,,, iar la vedere ,,Ciresarii,,si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara....sau o strigam pe... ,,Mama lu’ Cutaaaare… Il lasati pe Cutare afara?,,.
Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care ,,driblau,, erau la fel de pretiosi ca si o minge ,,Artex,,. Jucam ,,Tara, tara , vrem ostasi, Flori, fete, filme sau baieti si de-a v-ati-ascunselea sau pititea,,, cum se mai zicea prin Sud...
Fetele sareau elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.
2. RATIA DE FERICIRE.
Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Fetele aveau papusi fara sex, ca ingerii, si la bara de batut covoare de langa bloc, faceau ,,exercitii la paralele,,, imitand-o pe Nadia Comaneci. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi.Aveam ciocolata cu rom (si acum se mai gaseste prin magazine)si drajeuri cu fructe sau bomboane cu cacao ori cafea, care se gaseau de vanzare la cofetaria din colt...si se aflau in niste ,,borcane,, de sticla, dreptunghiulare, unele peste altele, care aveau la gura niste capace din plastic cu ghivent, din care lua vanzatoarea cu scafa si le punea in cornetul de hartie, pe cantar.
Mancam si prajiturile alea bune...Savarina sau Amandina sau Ecler, chiar asa erau scrise denumirile prajiturilor pe etichete albe sau de alta culoare, depindea asta de imaginatia vanzatoarei sau de ce fel de carton avea la indemana.
Nu aveam Playstation, Nintendo, X-box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni...
Verile noastre aveau miros de ,,Brifcor,, si gust de susan. Cumparam de la ,,Paine,, batoane cu 1 leu si ,,Eugenia,, cu 75 de bani...sau covrigi cu mac ori susan, de 1,25 lei si beam apa de la cismeaua din piata sau de la tasnitoarea din curtea scolii.
Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Cand eram la scoala, aveam cravata de pionier (de fapt, o esarfa rosie ce avea forma unui triunghi iar pe margine avea adaugata o bentita formata din trei culori-tricolorul- si era prinsa cu un inel din plastic incolor la gat).
Anul scolar era format din trei trimestre si mergeam la scoala si sambata,...iar cand mergeam la P.T.A.P. cantam:
,,...Noi in anul 2000
cand nu vom mai fi copii
vom face ce-am vazut candva
Toate visele-ndraznete
In fapte le vom transforma.
Vom fi mesteri iscusiti
Va vom face fericiti
Pe voi, aceia ce veti fi
La a doua tinerete
In 2000...,,.
Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita...,,pe pontonul nici unei sperante,,...cu gandul la strainatate si la Neckermann, cu ochii in ,,Pif-uri,, sau ,,Rahan-e,,...iar ,,Dr. Justice,, era preferatul tuturor baietilor, chiar si al fetelor...inalt, cu ochelari, cu trasaturi angelice, dar cu muschi de otel si rapid ca Bruce Lee...in benzile desenate in alb-negru...el impartea dreptatea pe foile revistelor si in mintile noastre de copii.
Luam ,,Pepsi,, pe sub mana de la ,,Cantina Partidului,, si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, inaintasii care tineam randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pentru zahar si ulei. De seara, parintii ne trimiteau cu randul sa stam la coada la lapte si unt...concret, puneam o sacosa afara si o pazeam toata noaptea, dar ce ,,norocosi,, eram daca nu eram singuri la parinti si mai aveam frati ori surori, faceam cu schimbul. Strangeam ,,sticle de sticle,, si le vindeam - conf. actiunii ,,3R - recuperare, reconditionare, refolosire,,: 2 lei - sticla de lapte, 3 lei - sticla de vermut,2 lei sticla de bere...
Pe deasupra, faceam si munca patriotica: aduceam la scoala maculatura si castane, culegeam plante medicinale si faceam in vacantele dintre anii de scoala din ciclul gimnazial ( 5 - 8 ) ierbare, insectare...
De mancat, mancam ce se gasea..dar mancam si peste ,,Nici o masa fara peste,,...va este cunoscut de undeva ?...sau creveti din Vietnam...18 lei cutia.
Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea...
3. DESENE.
Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz. Jucam ,,fazan,, si construiam masini si palate din placutele metalice de la ,,Mecano,,. Doar 5 minute pe zi, inainte de ,,Telejurnal,, ne uitam la ,,Mihaela si Azorel,,, alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit serialului ,,Dallas,, si-am inventat un joc in care numaram in engleza: ,,Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/Si Bobby nu o lasa/Ca e prea frumoasa,,. Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la ,,Turbo,,.
Fetele se jucau de-a printesele (un fel de real life role play game), beam apa minerala ,,Aurora,, (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata ,,Polar,, (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele dintre ore cu biscuiti ,,Voinicel,,.
Aveam ,,sugativa,, si ,,pic,, cu care ne stergeam singuri greselile din caietele de scoala - cele de clasa sau de teme. Nu luam niciodata ,,foarte bine,, la scoala, ci mai rar ,,10,, si mai mult pe ,,vecinii lui 10,,, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz - fetele...eu, fiind baiat, cu bujori sau garoafe rosii...flori de inmormantare...
4. MAJORATE.
N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem ,,Liceenii,, sau ,,Declaratie de dragoste,, (bine, mai vedeam si alte filme la cinema, dar asta era alta treaba).
Ascultam muzica la mag-uri - Kasthan - si cas-uri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la ,,Vocea Americii,,. Noi, unbelievable, n-am avut manele...si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct. Noi primeam si trimiteam bilete in care ni se cerea sau ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul ,,Cinema,, si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste; sau indoiam coltul din dreapta al foii, la sectiunea ,,Pagina Mea,, care era semnalizata cu : STOP ! My Page!...si in coltul ala indoit si sigilat cu ceara scriam ( unii dintre noi ),,in engleza,,: ,,Ai lav iu,,...
Adidasii ,,originali,, aveau trei dungi laterale (mare bataie era pe vremea aia si pe adidasii ,,Romika,, si pe blugii ,,POP'84,,). Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu disc si cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram ,,imberbi si trimbulinzi,,, fara sa stim prea bine ce inseamna asta.
Eram misto si faini, niciodata cool sau marfa.
5. RITUAL.
Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri.
In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam cu stoicism dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care sareau broboane de apa.
Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap,cravata de pionier la gat, baietii si fetele; apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa , cheia agatata de gat. Noi n-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Dar am trait!
|
English
